Tags

, ,


Când un copil avea păduchi, pe vremea mea, îl invidiau toți. Urma să lipsească de la școală o săptămână. Iar când se întorcea, era erou: cum a fost, cum i-ai învins, au suferit, i-ai ucis pe toți? Ne uitam toți la părul lui, era mai moale, mai strălucitor, iar el, copilul parcă se mai înălțase un pic. Uf, ce noroc pe el.

headlicekids

Am avut o învățătoare trecută prin viață și războaie, care ne băgase în cap că păduchii fac parte din copilărie. Că nu ne-o trăim îndeajuns, dacă nu-i avem măcar o dată în viață. Mai ales la început de an școlar, cine nu avea păduchi nu s-a distrat în vacanță, ăsta era verdictul ei. Și așa era.

Ăștia cu păduchi aveau poveștile cele mai faine. Că au dormit la grămadă în pod, că au făcut cazemate și s-au luptat în tranșee, că au stat pe iarbă, cu capetele lipite și s-au uitat ore în șir la stele. Totul implica mulți copii care râdeau și se jucau cât e ziua de lungă, fără nicio frică. Iar când începea școala, primeau bonus o săptămână de stat acasă, pentru a scăpa de târâtorii din cap.

Pare ireal, nu? Asta era gândirea sănătoasă de acum 30 de ani. Atunci nu era Paranix, iar păduchii se omorau cu benzină, oțet sau iod. Era dureros și traumatizant, dar mai mult pentru părinți. Copiii treceau ușor peste, se gândeau cu drag la prietenii de la care luaseră păduchii, le era dor de ei, de joacă.

În zilele noastre nu mai e așa. E o nenorocire să ai păduchi. Înseamnă că nu ai fost la all inclusive în Bulgaria și Grecia, ci te-ai jucat în curte, cu copiii și animalele. Înseamnă că nu ai avut tabletă să te joci și să stai pe chat cu prietenii virtuali, ci ai ieșit afară și te-ai jucat jocuri antice, care presupun contactul fizic! Ce rușine!

Părinții sunt cei mai afectați și îngrijorați de gura lumii, iar pentru a-i feri pe copii de păduchi ar fi în stare:

  • să țină copilul tuns pe piele, până trece epidemia
  • să-l încuie în casă și să-i interzică să se vadă cu prietenii, eventual să aleagă homeschooling
  • să-l mute într-o benzinărie, pentru a fi mai aproape de pompă
  • să-l ducă în Alaska și să-l țină cu capul gol în ger, pentru a-i omorî lighioanele din păr
  • să-l uite în cușca unei gorile, la grădina zoologică, care îi va trage toți păduchii din păr și îi va mânca.

Da, glumim, dar știu mămici care ar fi în stare de așa ceva. Care intră în panică și le transmit starea și copiilor. Care consideră pediculoza o mare rușine. O spun profesorii, o spun medicii de familie, îngrijorați și ei de reacțiile total nepotrivite ale părinților.

Nu zic că ar trebui să facem ca acum 30 de ani, când păduchii erau eliminați prin metode brutale, cu ce găseai prin casă, atunci chiar era o luptă! Nicidecum. Acum există Paranix, care are mai multe produse pentru tratarea păduchilor de cap (șampon, spray), cu ajutorul cărora păduchii sunt eliminați într-un mod blând și netraumatizant. Dar ar trebui să tratăm problema ca pe vremea mea, când prezența păduchilor era considerat un fapt banal, cum ar fi vânătăile sau juliturile în genunchi. Și ar trebui să lăsăm copiii să fie copii, să socializeze, să se atingă și să nu-i stricăm cu judecățile noastre păguboase!

11035582_395553147312251_5522239810394691672_n

 

 

Advertisements