Tags

, ,


Tocmai ce am venit de la parada militară de 1 decembrie, din București, prima dată când am prins loc în față. Am auzit cum respiră soldații. Am simțit avioanele deasupra mea. Am văzut armele strălucind și grupul celor răniți în teatrele de operațiuni, cum defilau cu proteze în loc de picioare. Și m-am bucurat că e pace.

De fiecare dată, de 1 decembrie, ma gândesc la bunici. La toți bunicii din lume care au prins războaie și au auzit cum șuieră gloanțele deasupra lor. Au văzut cum le mor prietenii, au văzut cât rău poate face un război. Mă uit la copiii mei, cum țin tricolorul și se uită fără teamă pe cer.

15284904_1187321931322276_9031577646466626774_n

-Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am mai prins și timp de pace! – îmi tot spunea bunicul, iar eu nu conștientizam ce înseamnă asta.

-Nu te bucuri de televizor, de mâncare multă, de libertatea de a călători?

-Nu aveai nimic din toate astea dacă nu era pace! – încheia el discuția.

Azi, mai mult ca oricând, mă bucur că România este o țară sigură, unde nimeni nu este bombardat, unde armele nu sunt accesibile oricui. Mă bucur că nu am ce povesti nepoților despre vreun război, ci doar despre cum suflam cornete prin tuburi și mă jucam airsoft cu prietenii.

Airsoft este un joc. Nu simulăm un război, nu știm cum e și nici nu vrem să știm. Ne închipuim că suntem într-un film, că jucăm un rol, iar datoria noastră este să salvăm onoarea grupului, a firmei, a familiei. Este un joc  în natură, iar scopul este distracția. E strategie, concentrare, fair-play și mult curaj. De când e lumea, bărbații și-au dorit să își consume energia. Pe timp de pace și într-o țară în care armata e opțională, alternativa e airsoft-ul de weekend, cu zâmbetul pe buze.

O zi ca 1 Decembrie ne amintește cât de recunoscători suntem că românii pun mâna pe arme doar să se antreneze, în poligon, sau se joacă cu replici ale acestora, într-un loc special amenajat pentru airsoft.

La mulți ani, români!

Advertisements