Proprietatea cea mai importantă a vinului, din punct de vedere filosofic, este, cred, capacitatea lui de a ne „îmbăta”. Desigur, trebuie să distingem între a fi îmbătat de vin şi a fi beat (e diferenţa dintre „intoxicated” şi „drunk”, în engleză). În primul caz, avem de a face cu o stare a conştiinţei, în al doilea avem de a face cu o stare de inconştienţă (sau care tinde spre acest lucru). Şi, deşi una conduce la cealaltă, legătura dintre ele nu este atât de clară pe cât ar putea să pară. E ca şi cum ai spune că primul sărut este o preînchipuire a divorţului final. Vinul trăieşte în îmbătarea mea, aşa cum un meci trăieşte în frenezia galeriei: nu am gustat vinul aşa cum aş gusta un medicament fără gust; l-am luat în propriul corp, astfel încât aroma sa şi dispoziţia mea sunt inseparabil legate.

Ştim toţi proverbul: in vino veritas. Cei vechi ştiau şi în acest caz ceea ce spun. Adevărul constă, în acest caz, nu în ceea ce pricepe sau în ceea ce înţelege cel ce bea, ci în ceea ce lasă să se vadă. Este, mai degrabă, un „adevăr pentru ceilalţi”, nu un „adevăr pentru sine”. Tocmai de aceea, vinul este un agent al sincerităţii.

Vă invităm să pătrundem în tainele licorii adevărului alături de Prof. Dr. Ovidiu Badea. Vinul, se înțelege, din partea casei!