Mihai are cinci ani şi se joacă pe calculator. Ştiu că nu este motiv de laudă, dar sunt mândră, totuşi, că am reuşit să-i impun o perioadă de timp: o oră pe zi. Nu am cum să-l opresc şi nici nu vreau să-i interzic total accesul pe computer. Face parte din viaţa noastră.
Până mai acum o jumătate de an era uşor să-l determin să renunţe, deoarece avea nevoie de mine să-i caut pe net. Dacă nu-i scriam site-ul sau nu-i dădeam căutare pe Google, nu se juca. Acum nu mai are nevoie de ajutorul meu. Deschide Google, apasă tasta „J”, îi apare din istoric expresia jocuri cartoon network cinema online și gata, e mulțumit!
După aceea, o oră nu ştiu de el. Nu intră pe alte site-uri, nu deschide ferestre cu publicitate şi nu joacă nimic care să conţină violenţă. Are câteva jocuri favorite, cu animale, curse de maşini sau motociclete, dar şi multe jocuri educative, interactive. Cântă, dansează, răspunde la întrebări. Nu este un timp irosit, în opinia mea. Iar părinţii care poate acum mă critică că las un preşcolar la calculator, le repet că încă deţin controlul:
– Laptopul este în camera de zi, unde se află mereu cineva şi-l supravegheză
– Orice joc nou accesat este verificat şi aprobat de noi
– Calculatorul are ecran protector, pentru a nu-i fi afectată vederea.
– Căutăm mereu ca jocurile să fie distractive şi educative
– Discutăm despre jocuri şi încercăm să învăţăm cuvinte noi, să ne imaginăm scenarii, să ghicim ce ne rezervă nivelele superioare.
Ideea este să avem controlul şi să să stabilim limite. Iar eu chiar cred că jocurile pe calculator îi pot face bine copilului, dacă se face uz de ele în mod corect.