Tags

, ,


Puţine lucruri mă impresionează pe lumea asta, dar copiii şi tot ce fac ei reuşesc întotdeauna să mă emoţioneze. Mai ales cei care au activităţi care ar putea ţine mai degrabă de viaţa adultă. Pe copiii cu suflet de om mare i-am întâlnit în pelerinajul meu la bisericile din Moldova. Acolo credinţa are alte valenţe, pentru românii de toate vârstele. Şi acolo am văzut cei mai mulţi copii de altar din toate peregrinările mele.
Eu nu îmi închipui copilul meu stând în biserică cumine, câteva ore, cântând cântece închinate lui Dumnezeu. Nu ar avea răbdare, concentrare şi probabil ar prefera să se joace decât să se roage. Cu atât mai mult îi admir pe aceşti copii cu o vocaţie aparte, aceea de a sluji biserica. Când îi vezi îmbrăcaţi în stihare, cum le poartă cu mândrie, nu îţi poţi închipui ceva mai sfânt şi mai pur decât ei.
Discutând cu preoţii am aflat că vestmintele sunt foarte importante pentru slujitorii bisericii, fie mari, fie mici. Iar pentru copii poţi găsi stihare copii Vesminte Bisericesti online, în magazinul electronic al firmei Crilovic SRL, cel mai mare producator de vesminte preotesti din România, cu cele mai mici preturi din tara. Firma produce si comercializeaza vesminte preotesti-brodate si clasice, stihare copii, epitafe, prapori-steguri, epitrahile brodate sau clasice, imbracăminte sf.masa, pentru care calitatea este garantata. Firma a împlinit de curând 25 de ani de cand se află pe piaţă, iar foarte multe asezăminte de credinţă îşi cumpără vestminte de la ei.
Am fost interesată în special de stihare şi m-am documentat mai mult pe această temă.
stihareStiharul, cel dintâi veşmânt sfinţit pentru slujbă, comun celor trei trepte clericale, este un veşmânt lung şi larg, acoperind tot corpul, ca şi veşmântul lui Aaron, care se numea talar. La început se confecţiona din lână şi era de culoare albă (din care cauză se numea şi alba), însemnând curăţia şi nevinovăţia vieţii şi bucuria spirituală a persoanelor sfinţite. Azi se confecţionează mai ales din material de culoare galbenă sau roşie. Dacă este de culoare albă înseamnă lumina lui Dumnezeu şi curăţia vieţii lui Iisus pe care trebuie să o imite slujitorul, iar dacă este de culoare roşie, simbolizează “patima cuvântului Care S-a întrupat şi şi-a vărsat sângele pentru noi”. Cu el se îmbrăcau clericii din toate treptele clerului, începând de la citeţ şi ipodiaconi, până la arhiereu. Vestmintele sunt permise a fi purtate şi de cătrei băieţii care ajung copii de altar, după ce au dovedit că şi-au însuşit noţiunile de bază în orânduirea unei liturghii. Denumirea de stihar derivă de la verbul grecesc crtiza care înseamnă a umbla cu tact şi cu măsură, “pentru că stiharul fiind lung, până la pământ, ca şi tunica lui Aaron, face ca persoana înveşmântată cu dânsul, să umble regulat în timpul serviciului divin şi nu cum s-ar întampla”. În cultul divin, stiharul nu se foloseşte decât la oficierea Sfintei Liturghii, cu excepţia stiharului diaconesc, care trebuie îmbrăcat ori de câte ori acesta slujeşte şi este mai gros şi mai ornamental decât cel preoţesc.
Când îl raportăm la funcţiunea diaconului în cult, stiharul reprezintă strălucirea şi curăţia spirituală a îngerilor, fiindcă în oficiul lor liturgic diaconii închipuie pe îngerii care s-au arătat în veşminte albe strălucitoare la învierea Domnului (Luca 24, 4).
Stiharul închipuie strălucirea dumnezeieştii lumini, iar râurile (care împodobesc materia stiharului) închipuie sângele şi apa care au curs din dumnezeiasca coastă a Domnului. La preoţi, “stiharul alb arată felul de viaţă strălucită a preotului”.
Rugăciunea ce se rosteşte la îmbrăcarea stiharului: “Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat cu veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit: ca unui mire mi-a pus mie cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă” (Isaia 61, 10).