Tags


Mi s-a părut o idee foarte bună la momentul respectiv. Acum un an şi jumătate, când m-a cerut în căsătorie. M-am grăbit să încep pregătirile pentru nuntă, după ce mai multe prietene mă speriaseră că trebuie să fac totul din timp, că e înghesuială în Bucureşti. Că localurile bune se închiriază din timp, că firmele de organizare evenimente sunt puţine, că dacă nu mă grăbesc, voi ajunge să plătesc mai mult pentru nunta visurilor mele. Am închiriat atunci un ballroom grandios, deoarece doream o nuntă mare, am vorbit chiar şi cu un organizator celebru de nunţi, am testat chiar şi câteva torturi pentru ziua cea mare.
Dar, uite că nu a fost să fie. Nu vă gândiţi că s-a răzgândit mirele, că ne-am certat şi nu ne mai căsătorim. Din contră, după ce am trecut prin atâtea împreună, suntem mai hotărâţi ca niciodată să ne luăm cu acte. Dar nu mai ţinem la fast, nu mai dorim nunta scumpă planificată atunci, când ne bazam pe salariile noastre, mari, în firme bune şi cu vechime. Doar că, între timp, firma mea s-a închis şi am ajuns şomeră.
Nu am renunţat la nuntă, nu suntem chiar în faliment. Soţul încă mai are serviciul. Doar că nu ne mai permitem nunta mare, planificată la începutul anului trecut. Am făcut greşeala de a ne baza pe câştigurile noastre lunare, nu am economisit pentru acest eveniment. Aşa că am schimbat planurile. Am decis că la sfârşitul lui iunie vom avea o nuntă mică, doar cu prieteni. Aşa că am renunţat la ballroom-ul rezervat, am pierdut şi garanţia plătită în avans, dar nu am avut ce face. Am căutat apoi un restaurant Bucuresti mai mic, cochet şi plăcut, care să se potrivească cu nunta cu 60 de invitaţi. Nu 250, cum planificasem iniţial.
Odată cu schimbarea restaurantului, au fost date peste cap şi pregătirile celelalte. Nu am mai avut nevoie de firma de organizat evenimente, de dansatorii profesionişti plătiţi cu ora, de formaţie. Am angajat un DJ, i-am făcut un playlist cu piese rock and roll şi disco şi vom da o petrecere care va semăna mai mult cu un majorat. Şi, nu ştiu de ce, dar pare firesc aşa. Oare ce-o fi fost în capul nostru când ne-am gândit că ar fi mai frumoasă o nuntă mare?
De ce scriu despre aceste lucruri? Să înteţelegi şi voi că e bine să planifici o nuntă din timp, dar nu „foarte din timp”. Într-un an şi jumătate se pot schimba foarte multe. Şi un an mi se pare prea mult. Poate o jumătate de an sau 3-4 luni ar fi suficiente pentru planificarea unei nunţi. În plus, oamenii se schimbă, la fel şi moda. Ce părea trendy pe vremuri de bunăstare a ţării, nu mai sunt chiar aşa de apetisante în vremuri austere de criză!
Acum, în acest moment, parcă nu aş mai vrea nici mica petrecere. Ci doar o ceremonie la o bisericuţă din Sinaia, o ieşire cu naşii şi o lună de miere îmbelşugată. Off, pregătirea unei nunţi este chiar istovitoare!