Tags

, ,


“Câţi biciclişti sunt în România”?
“Mai mulţi decât cred ei”!

Evident, „ei” fiind şoferii, iar aici observăm replicile eternului război din stradă, dintre biciclişti şi şoferi. Fiecare parte simte că are dreptate, când îl consideră pe celălalt drept duşmanul unui trafic sigur şi civilizat.
Cum nu sunt şofer, nu am fost niciodată de partea cealaltă şi nu ştiu exact ce simt ei, când ne întâlnesc pe noi, pe stradă.
Da, aveam obiceiul să-i blamez peste tot. Până când am fost oprit de un poliţist care a avut răbdarea să-mi explice unde greşesc şi de ce intru mereu în conflicte cu ceilalţi participanţi la trafic
Pe măsură ce-l ascultam, mi-am dat seama că nu voi fi niciodată respectat în trafic, dacă nu am un echipament corespunzător: mănuşi, vestă, cască. Dacă nu mă respect pe mine însumi şi nu îmi iau toate măsurile de precauţie înainte de a ieşi în trafic.
Iată câteva dintre ideile care mi-au rămas în cap după discuţia cu poliţistul.

În caz de accident se creează “efectul de pendul” şi aproape întotdeauna vei cădea cu capul înainte, iar lipsa căştii este principala cauza de mortalitate. Practic te loveşti cu capul de astfalt la cel putin 20km/h şi, dacă te mai ajută şi o maşină, ajungi la 60-80km/h.

Vesta, chiar dacă va râde lumea că semeni cu un politist, gunoier sau muncitor, te va face vizibil.

Mănuşile sunt pe anotimpuri şi culori, te vor proteja când vei amortiza căderea cu palmele. Nu îţi poţi imagina cum este viaţa fără pielea de pe palme.

Iluminarea/semnalizarea pe timp de noapte este trecută în lege, asa că dacă nu o ai, te faci vinovat de provocarea accidentului. Adică stai în spital şi îi plăteşti şi maşina ăluia.

Mergi în şir indian, dacă ieşi cu gaşca – este mai aerodinamic, dacă mergi în paralel măreşti riscurile de accident şi pui în pericol tot grupul de biciclişti.
Claxoneaza pietonii de pe pistă, să stie că e dreptul tău să fii acolo şi foloseste bicicleta adaptată traseului:
1. Pliabila – oraş, metrou, bloc,
2. Citadina – oraş, casă, parcare,
3. Moutain bike – pe afară,
4. Cursieră – la curse, şosea,
5. Downhill – pe munte,
6. Bmx – pe street sau park,
7. All Terrain – pe unde poţi.
8. Trotinete – pentru parc

Învaţă regulile de circulatie – viaţa ta e în pericol. Iar dacă şoferul nu respectă regulile, oricum nu te pune cu el, este o luptă ilegală şi inutilă.

Farul şi stopul sunt pentru ca masinile să te vadă, nu neapărat ca să vezi tu mai bine. La orice manevră, fă schimb de priviri cu şoferul auto. Verifică dacă te-a văzut, poate nu e conştient de prezenţa ta. E bine să multumeşti mereu celorlalti din trafic când te lasă să te strecori printre maşini sau alte situatii. Te simti mai bine si creezi o imagine mai buna pentru biciclişti. Respecta si vei fi respectat.

Răbdător poliţistul, nu? Cred că era o campanie de informare, ceva de genul. M-a ţinut 20 de minute şi ceva în drum să-mi explice toate astea. I-am înţeles atunci pe şoferii care se supără şi se enervează când văd biciclişti ignoranţi, nepăsători, care nu se protejează nici pe ei, nici pe ceilalţi participanţi la trafic.
Cert este că mi-am dat seama că nu îndeplinesc nici măcar jumătate dintre condiţiile pentru care aş fi meritat respectul celorlalţi participanţi la trafic. Eu eram genul care mergea cu privirea înainte, atent doar la drum, nu la ce fac ceilalţi, fără echipament, fără semnalizare, fără implicare. Că eram foarte egoist.
biciclop
Asta se întâmpla în toamnă. Atât de şocat am fost, încât nu m-am mai suit de atunci pe bicicletă. În primăvara asta, însă, vreau să revin, dar vreau s-o fac ca lumea. Iar faptul că am reuşit să mă concentrez şi să pun pe hârtie tot ce mi-a zis poliţistul atunci, este primul semn că de data asta, voi face lucrurile cum trebuie.
Ne vedem în trafic!