Atunci când eşti părinte, nu prea ai de ales: trebuie să devii un expert într-o multime de jocuri la care te provoacă copilul, mai mult sau mai puţin cunoscute. Dacă pe multe dintre ele nu le cunoşti, nu este prea târziu să te familiarizezi cu ele, dar este important să fii pregatit pentru orice. Nu vrei să-ţi dezamăgeşti copilul, dar, mai ales, trebuie să ştii cu ce îşi umple timpul, dacă jucăriile sunt sigure. Jocurile să-l înveţe ceva frumos despre viaţă, nu să-l îndrepte către o lume violentă. Jucăriile să-i aducă zâmbete, nu să-l înspăimânte.
Eu zic că un copil trebuie să ştie şi de jocurile clasice, pe care le jucam noi, şi de cele moderne, apărute aum pe piaţă. Să afle că există şi Popeye, Pooh şi Tarzan, dar musai să-i cunoască pe Ben 10, Bumble Bee sau Bakugan. Astea, pentru băieţi.
Pentru fetiţe, Barbie şi Albă ca zăpadă ar fi fost uitate dacă nu ar fi existat jocuri Noriel, în care să fie incluse. Din filmele de animaţie şi desenele transmise pe canalele TV ar fi aflat doar de Bratz, Fifi şi Furby.
Bineînţeles, niciodată nu voi spune că jocurile copilăriei mele erau mai bune decât cele de acum. Nu se pot compara două epoci total diferite. Nu-mi voi judeca nepoţii şi nici nu le voi ţine prelegeri care încep cu „pe vremea mea”. Voi încerca şi jocuri monopoly, „nu te supăra frate”, dar mă voi distra şi cu piraţi, little pony sau Tranformers.
Ideea e ca ele să fie nostime şi să contribuie cu succes la dezvoltarea şi deprinderea unor abilităţi şi competenţe importante pentru viitor.