Ne numim cetăţeni europeni doar când avem nevoie. În discuţii filosofice sau în timpul campaniilor electorale. Atunci ne amintesc politicienii că suntem cetăţeni europeni şi că merităm mai mult.
Da, sunt de acord. Merităm nişte parlamentari europeni adevăraţi.
De aceea, trebuie să ne implicăm în alegerile parlamentare de anul viitor. Să ne alegem reprezentanţii cu mai multă responsabilitate ca până acum. Problema participarii merge dincolo de alegeri si tine de modul in care cetăţeanul poate comunica cu reprezentantii săi. Exista o astfel de comunicare? Ne facem auzita vocea la Bruxelles? Câţi dintre români pot să numească măcar unul dintre europarlamentari? În afară de Severin, Becali şi Vadim?
Cetăţenia europeană a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în 1992 la Maastricht, incluzând drepturi şi obligaţii.
Unul dintre cele mai importante drepturi mi se pare dreptul la informaţie. În Tratatul de la Amsterdam este specificat că orice cetăţean european şi orice persoană fizică sau juridică, având sediul într-un stat membru, are drept de acces la documentele Parlamentului european, ale Consiliului Uniunii Europene, în limita raţiunilor de interes public sau privat. Informarea cetăţeanului este considerată o prioritate de către instituţiile europene.
Ei bine, aş vrea să-mi spună asta un europarlamentar care îmi cere din nou votul. Aş vrea să aflu de la el ce drepturi şi obligaţii am, cetăţean european fiind. Iar abia când voi şti ce înseamnă asta, mă voi implica şi voi simţi că vocea mea contează.
Material pentru concursul ”Blogger European”

Advertisements